Am reusit sa supravietuiesc primei treimi a cursului. In clasa de Ashtanga de dimineata m-a pufnit rasul aproape incontrolabil, in timp ce eram contorsionata intr-un covrig uman. Antrenamentele, dieta, studiul, temele si programul strict sunt atat de intense incat „invelisurile” de comportament acceptabil social sunt usor, usor inlaturate. Fiecare cursant scoate la iveala trasaturi ascunse si, de cele mai multe ori, dizgratioase.
Unii oameni au renuntat la zambit; altii se vaiata non-stop, incercand sa prinda o ureche deschisa si dispusa sa le asculte plangerile; cei cu probleme legate de control si autoritate arunca cu sfaturi in stanga si dreapta, de cele mai multe ori fara a fi solicitati; cativa s-au retras total in ei si isi tarasc sandalele din canepa de la un curs la altul, ca niste „zombie”.
Ca in orice situatie limita, sinceritatea e scoasa cu forta la suprafata. Nu am ascultat niciodata in viata mea descrieri atat de detaliate legate de functiile fiziologice ale altor fiinte umane. Cred ca stiu situatia intestinala si musculara a colegilor mei mai bine decat o cunosc pe a mea. Peste intregul grup s-a lasat o ceata pasiv-agresiva, care rabufneste in mici iesiri vulcanice in timpul fiecarei mese comune.
Sunt convinsa ca scrisul zilnic imi este de mare ajutor, caci ma obliga sa mentin o atitudine un pic distanța, obiectiva. Astazi la micul dejun am impartit sufrageria cu doi fosti cursanti care ii luau un interviu lui Gorav, administratorul cursului si profesorul de filosofie. Cu ocazia asta am aflat ca Rishikesh YogPeeth este cea mai veche si cea mai intensiva scoala de yoga din oras. Este singurul curs la care se preda si apoi se testeaza cunostintele atat de Ashtanga Vinyasa, cat si de Hatha Yoga. Mai mult, începând cu saptamana viitoare vor fi introduse cursuri de medicina Ayurvedica. De asemenea, avem cel mai lung program dintre toate scolile, cu cele mai multe ore pe zi de yoga aplicata.
Intr-un fel asta ma bucura, desigur, dar este și un avertisment pentru cei ce isi propun sa aplice la acest curs – indiferent de forma fizica in care esti, programul te va solicita la maximum. Din fericire, exista un avantaj major, si anume faptul ca timpul zboara.
Astazi este deja joi, si nu stiu cum si cand a trecut timpul de duminica si pana acum. Ieri, in timpul orei de filosofie, am avut o revelatie. Vorbeam de Dumnezeu, sau Constiinta Suprema, care se manifesta in tot: apa, munte, cer, aer, animal, om, idei, notiuni, tot ce e animat si neanimat este Dumnezeu. Cativa studenti par confuzi, asa ca Gorav explica Teoria Relativitatii a lui Einstein. E = m•c2, unde E este energie, m este masa si c este viteza luminii. Am incercat de multe ori sa inteleg, cu claritate, ideea din spatele acestei notiuni si nu prea am reusit – intotdeauna ceva nedifinit imi scapa. Proful de filosofie ne-a explicat cam așa: energia poate fi transformata in masa, si masa in energie, in functie de viteza de miscare. Cu alte cuvinte, energia unei pietre este convertibila in masa si, deoarece piatra are o viteza de energie scazuta, aproape statica, se manifesta ca materie in loc de energie. Aerul, care are masa mica si viteza ridicata, se manifesta in forma gazoasa. Apa, in aceeasi maniera, are o viteza undeva intre solid si gazos, si tot asa. Daca Dumnezeu (sau Constiinta Suprema) e Energie, si Lumea Materiala e Masa, atunci teoria relativitatii devine o dovada stiintifica a existentei lui Dumnezeu. Dumnezeu este tot, si tot e Dumnezeu.
Iar pilda zilei vine sub forma unei intrebari. Cate lumanari pot fi aprinse de la flacara unei singure lumanari? Fara numar! Se micsoareaza flacara primei lumanari, atunci cand aprinzi de la ea? Nu! Așa suntem și noi sfatuiti, sa ne antrenam in practica adevarului si a dragostei neconditionate, care impart iubire tuturor fara a pierde din intensitate.
Namaste!
Leave a Reply